A trecut ceva timp de când nu am mai accesat spațiul on-line, dar dorința exprimării unui gând care de ceva timp îmi bântuie mintea ma face să postez ceva ce se vrea a fi un articol pentru tineri. Tineretul este mereu într-o continuă căutare... își caută identitatea, scopul și, mai presus de toate, se caută pe sine însuși în această lume progresistă, aflată în mare grabă. Pentru a găsi, trebuie timp, dedicare și, desigur, un povățuitor care să arate drumul spre locul dorit. Dar, după cum spuneam, în aceasta lume aflată în plină goană după succes și bani, cine sa mai șadă să dea sfaturi tinerelor vlăstare. Tânărul, asemenea unui arbore mic, dacă nu are susținere și dreptar, categoric va crește strâmb.
Dar cum rezolvă tânărul problema ignoranței adulților, a lipsei lor de atenție!? Prin anturaje cool și prin modă încearcă să atragă atenția adulților prea preocupați, zic ei, de creșterea lor (astăzi se consideră că a crește un copil/tânăr e nevoie doar de bani).Practic strigătul lor de ajutor se va preschimba, în curând, în consumism nociv, luând exemplu adulților consumatori. Aceste prietenii, ce au la bază plăcerea generată de păcat (prieteni de tutun, de pahar, de glume proaste pe seama celor mai slabi decât ei), vor reprezenta pentru tânăra generație singurul „dreptar” ce îl vor avea la dispoziție.
Singurătatea va deveni pentru tânărul cool&skinny cel mai mare dușman. De ce!? Pentru că în singurătate vorbește conștiința sufletului, care îi va spune în limbajul său, că nu se află pe traiectoria cea bună, iar acest fapt va fi unul foarte deranjant. Vin tineri, și nu numai, către biserică și cer o rugăciune sau dau un acatist pentru că ceva nu mai merge bine... Dacă îi întrebi concret ce anume îi deranjează ... nu vor putea formula un răspuns categoric ... asta pentru că nu cunosc, încă, limbajul sufletului. Sufletul, fie că ne place sau nu, tânjește după sfințenie; spre aceasta a fost chemat și el doar aceasta voiește. Dar pentru faptul că noi gravităm în jurul trupului și al plăcerilor, uităm limbajul sufletesc, iar când acesta nu mai poate, când zeghea trupului devine prea grea, durerea sufletească devine atât de mare încât urletul ei se revarsă în afară, spre trup, lăsându-i și acestuia greutatea.
Ce e de făcut? Recomandarea mea față de tineri este să nu se teamă de singurătate. Decât o prietenie nevirtuoasă mai bine deloc. Știu, pare dur, dar ar trebui sa nu ne mai mulțumim cu jumătăți de măsură....
Fraților, prietenia nu înseamnă utilizarea omului ca pe o mașină, nu înseamnă găsirea plăcerii în glumele mai mult sau mai puțin violente și jignitoare, ci reprezintă o cale spre virtute, dând posibilitatea prietenului să crească, atât pe plan spiritual, cât și lumesc. Am văzut tineri care din teama singurătății și-au negat principiile, lăsându-se pradă umilirii așa-zișilor prieteni, care găseau în cei umiliți doar un motiv de distracție; tineri care făceau lucrurile (treburile) prietenilor doar pentru a nu-i pierde; tineri care fumau, doar pentru a nu fi excluși din diversele anturaje ... și lista, din păcate, poate continua ....
Cu siguranță unii dintre aceștia au căzut pradă acelor găști cool, deoarece nu au avut pe cineva care să le spună ca nu trebuie să fie alături de cei ce fac multă rumoare ca să fie oameni valoroși. Amintiți-vă, dragilor, că butoaiele goale fac cea mai multă gălăgie.
Nu vă temeți de singurătate, și din această teamă nu vă vindeți identitatea personală, fiind ceea ce vor alții să fiți! Fiți voi înșivă, creșteți către lumină, căci nu orice buruiană ce se va înfășura pe tulpina voastră este un sprijin la vreme de furtună. Creșteți frumos și fiți demni, plini de eleganță, chiar dacă lumea este într-o nebuloasă plină de nebunie consumistă. Căutați-vă prieteni care pot să vă scoată la limanul cel lin din marea cea sărată a acestei vieți, și nu vă mai deschideți sufletul oricui, căci sufletul omului nu este față de masă ca să fie scuturat în văzul lumii.
Așadar, nu vă pierdeți demnitatea pentru numărul „prietenilor”, un prieten NICIODATĂ nu v-ar vorbi urât, nu v-ar denigra, nu v-ar pune într-o postură proastă. Dimpotrivă, prietenii sunt cei care îți arată adevărata valoare și cel mult te dojenesc „obligandu-te” să te ridici acolo unde îți este locul.
Mai ales, un ultim îndemn, căutați-vă modele care au reușit să ajungă acolo unde v-ați dori și voi să fiți cândva și urmați-le „rețeta” îmbunătățind drumul pe care aceștia l-au urmat.
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur că pentru un prieten până și sufletul, cerut sau de bună voie, îl dăruiești; dar acest lucru se face pentru prietenii care au cu adevărat dragoste față de tine, adică te respectă și te prețuiesc ca pe o comoară venită în viața lor, iar nu te disprețuiesc cu glume și injurii spre a lor și a altora amuzament.
Prin urmare, căscați bine ochii pe cine primiți în sufletul vostru, ca nu cumva fiind tâlhar, după intrarea acestui „prieten” să vă arătați mai goi și mai păgubiți sufletește și intelectual decât înainte de venirea lui, căci prietenia adevărată îmbogățește spre veșnicie, iar cea interesată păgubește spre osânda lumească și mai ales sufletească!
