vineri, 11 martie 2011

Prietenia - adevăr sau mitologie?!

    Astăzi tot mai des se întâlnește în filme, desene animate, anime-uri și cărți acest subiect al altruismului și sacrificiului care se cheamă prietenie. Ideea acestui sentiment în producții apare ca o sete sufletească, ca un ideal. În genere este epuizat la maxim în diverse producții TV sau cărți subiectul TABU, RARITATEA, ceva ce A FOST, dar fie se întâlnește RAR, fie NU MAI EXISTĂ!
    Să ne amintim câteva anime-uri, filme, desene și cărți pe acest subiect...
    Vestitul anime apărut în 1992 care a făcut circuitul lumii ”Frumoasa luptătoare Sailor Moon” are ca temă centrală prietenia și sacrificiul în aceasta, chiar până la moarte. Povestea în sine apare ca o lume minunată ”tărâmul lunii”, unde toți trăiau în armonie și prietenie, dar răul de pe Pământ (!?) invadează această ”lume minunată” care este distrusă. Pe Pământ sentimentele dominante erau invidia, răutatea și egoismul (lucruri care nu se împacă cu prietenia în sine!). Prin ”marele sacrificiu” al Reginei Serenety toți locuitorii Lunii aveau să se reîntrupeze pe pământ într-o altă eră. Deși ei au fost trimiși pe Pământ ”ca să trăiască vieți fericite”, după cum spune Regina, totuși trimiterea lor pe planeta albastră a fost și pentru a reînvia muribunda prietenie (ca să nu spunem moarta!), acest lucru văzându-se din faptul că întregul cerc de prietenie o are ca centru pe Usagi Tuskino (Sailor Moon) și prin urmare pe toate celelalte Sailor Sanshi (Luptătoare). Într-unul din primele episoade ale ultimei serii (Sailor Stars) se aduce de către Sailor Mars o apologie lui Sailor Moon printre care afirmă ”Tu nu înțelegi, (se adresează Reginei Lunii Negre [fața întunecată a lunii]) dacă nu am fi întâlnit-o pe ea (pe Usagi) toate am fi rămas singure, fără prieteni!? Dacă o vei omorî pe ea ne vei lăsa fără nimic, ea este lipiciul nostru, ea ne ține unite. Fără ea totul ar fi pierdut!”. Această apologie arată că în acest anime tema centrală este prietenia și centrul acesteia este Sailor Moon fără de care prietenia nu ar avea rost. Ea este cea care reînvie acest sentiment în lume, și fără de ea prietenia ar redeveni moartă. Cum acest personaj aparține fantasticului rezultă că și prietenia este o fantezie, o stare a lumii perfecte care există decât în ideal și/sau mitologie.
    Există o multitudine de alte anime care reflectă acest ideal, multe dintre ele necunoscute la noi în țara! O să amintesc pe Pokemon - anime despre prietenie și curaj, o prietenie nu doar dintre oameni ci și dintre oameni și pokemoni, iarăși se simte în aceasta dorința după prietenie, și Kaleido Star - anime despre vise, idealuri și prietenie unde se ajunge ca ”actorul principal” să se împrietenească cu cel ce o urăște (un ideal creștin ... din păcate ideal, iar nu realitate).
    Dintre desene animate o să ma opresc la unul care este ciudat și prin desen și prin tema - este vorba despre ”Casa Foster pentru prieteni imaginari”. Nu l-am urmărit decât atunci când am avut în vizită piciumani și atunci l-am urmărit doar pentru că m-am intrigat ideea serialului. Poate o să greșesc puțin firul povestirii. Este vorba despre un băiețel care avea un frate cu care nu se înțelegea (!?). Astfel el își ”achiziționează” un prieten imaginar pe care îl poate păstra doar până la o anumită vârstă, după care prietenul se dă unei case speciale (!?) și un alt copil de acolo îl poate adopta. Situația în acest serial de producție presupun că relativ nouă se schimbă ... Prietenia a murit de-a dreptul încât nu mai poți fi prieten nici cu fratele tău și pentru asta ai nevoie de ”prieteni imaginari” cu care să te joci, să vorbești și să glumești, cărora să le împărtășești bucuriile și necazurile tale. Aici mitologia adevăratei prietenii se intensifică, primește și mai mult pecetea fanteziei și a iluziei. Un alt desen animat cam cu aceeași idee despre care iarăși nu știu prea multe este cel cu un băiețel care fiind neglijat de părinți și lăsat în grija unei dădace rea și tirană, are nevoie de niște ”nași” zâne care să îl apere și să îi facă toate poftele (aici pe lângă faptul că se amintește vag de conceptul de prietenie prin faptul că pe nași îi numește prieteni, mai mult mitizează conceptul de naș care este îngrijitor spiritual pentru copil și care astăzi nu prea își mai face treaba). Să nu uităm de minunatele desene Disney - ”101 dalmațieni”, ”Tom & Jerry”, ”Aladin” etc care duc copii și nu numai pe un tărâm minunat al prieteniei și iubirii, un tărâm de vis care pare a fi contrar realității.
    Acum să vedem ce putem spune despre filme ... Aici gama este mai variată ... avem filme cu acțiune, bătaie, comedie, dramă, romantism. Totuși deși tema lor centrală este de obicei diversă, rareori se întâmplă să nu se amintească despre prietenie, să nu se zică o maximă sau un cuvânt de apreciere la adresa ei. Există însă și filme care au ca tema centrala prietenia și dragostea, între care cele mai cunoscute sunt cele produse de Disney. Și aici prietenia și dragostea de aproape și de partener sunt văzute ca un ideal, ca un rai pământesc, ca ceva ce a fost și nu mai este, ceva minunat după care tânjim.
    Despre cărți ... au fost filosofi antici, din evul mediu și moderni care au scris și continua cei contemporani să scrie despre acest sentiment divin și totuși atât de firesc pentru umanitate! Spun divin pentru că egalitatea armonioasă în iubire și putere de care se bucură treimea poate fi asemănată cu prietenia (”Prietenia este egalitatea armonioasă (a sufletelor celor una dintr-o prietenie)” spune Pitagora) și iarăși pentru că Iisus Hristos, Cuvântul Divin, a trăit prietenia prin Lazăr (a lăcrimat pentru moartea lui), prin Apostoli (pe care îi numea frați) și mai ales prin ucenicul pe care îl iubea Iisus (Ioan Evanghelistul) care în seara Cinei celei de Taină și-a plecat capul pe pieptul Lui, L-a îmbrățișat, suferind împreună cu El calvarul. Ajunseseră să fie una precum Aristotel zice ”prietenia înseamnă un suflet în doua trupuri”! Zic, că totuși acest sentiment este uman pentru că pare a fi sădit în firea noastră să iubim, să simțim nevoie de iubire, și să împărtășim dragostea.
    După acest întreg cuvânt-expunere vine întrebarea: ”Oare chiar așa să fie!? Oare chiar umanitatea nu mai este în stare să simtă adevărata dragoste în prietenie!? Oare prietenia să fie acum decât un mit?”. N-aș putea da un răspuns general, nădăjduiesc doar că, totuși, în ciuda decăderii valorilor umane, omul mai este în stare să iubească!
    Nu-mi rămâne decât să sper că mitul o să reînvie și i se va da în curând valența corespunzătoare prieteniei!
    Aștept și opiniile voastre!

marți, 1 martie 2011

Hachiko - povestea unui câine

Hachiko Monogatari în anul morţii 1935
A murit în data de 8 martie, în vârstă de 11 ani.
Variantă originala Hachiko Monogatari, producție japoneză în 1987, si Hachiko a dog story, producție americană în 2009, reprezintă ecranizarea unei întâmplări adevărate ... povestea unui prieten adevărat. Acest prieten este un câine de rasa Akita. Relația dintre stapân și amic devine atât de intimă încât chiar și după moartea stăpânului, acesta continuă să îl mai intâmpline în gară, la auzului vreunui tren cu speranța că într-o zi va apărea, dar nu mai apare niciodata!
O poveste tristă, dar care reflectă adevarata relatie de prietenie!
Dacă ”prietenia”  dintre un caine și un om a ajuns la asemenea ”trăire”, imaginați-vă cum ar trebui sa fie traită prietenia dintre oameni!? Dacă un câine a ajuns la asemenea speranță și sacrificiu, până unde trebuie să meargă un prieten adevărat? Răspunsul la aceasta îl dă Sf. Ioan Gura de Aur zicând ”prietenul adevărat atât trebuie să iubească încât și sufletul să și-l pună pentru prietenul său”!
Oare câți dintre noi ne punem sufletele pentru prieteni?! Oare câți dintre noi suferim cu dânșii împresurările și necazurile?! Oare câți mai suntem prieteni în adevăratul sens al cuvântului?! Acestea sunt întrebări la care trebuie cu sinceritate să ne răpundem... și dacă cumva vom pica testul... să remediem în vreun fel minusurile  vieții și simțirii noastre!
Fraților cu caldură va recomand vizionarea ambelor producții sau macar a uneia dintre ele ... și nu doar sa le admirăm ci să punem în inima noastră începutul simțirii adevăratei prietenii: o prietenie jertfelnică, fără ascunzișuri și fără intrigi... o prietenie ca la carte, una întru Domnul nostru Iisus Hristos!
Sper să vă placă filmul!
Japonezii ţinând mult la sentimentul de devotament şi iubire, 
i-au turnat o statuie din bronz căţelului devotat, spre a-şi aminti, 
generaţi după generaţii, pilda demnă de memorat a acestui 
prieten adevărat!
Un comentrariu mai amanunțint asupra producției americane găsiți aici!