Sa invatam sa ascultam ... Tacerea

Am citit azi pe Facebook prin notitele cuiva aceasta "Adevăratul prieten ştie să te asculte fără să te întrebe prea multe. Ştie să te facă să zâmbeşti chiar dacă lui nu îi este bine. Ştie să îţi dea sfaturi, de care e conştient că vei ţine cont, măcar în parte. De asta există puţini prieteni".

O compilatie din mai multe aforisme despre prietenie ... vorbe frumoase despre un prieten adevarat! Interesant este finalul ... De asta exista putini prieteni! Dezamagitor final dar totodata realist! Exista putini prieteni pentru ca azi putini mai stiu sa asculte. Toti suntem incurcati cu "problemele noastre", avem planurile noatre, iar cand vine vorba de aprecieri stim sa apreciem decat "calitatile" iarasi ale noastre. Noi suntem centrul universului, decat pentru noi mai rasare soarele, celalalt nu mai conteaza. Am ajuns la un egoism fara limite, mai mult decat animalic! Ne consideram semi-zei, stapanitori ai unui pamant pe care pasim cu indiferenta. Suntem atat de grabiti incat nu mai observam frumusetile naturii, iar nevazandu-le nici nu mai putem sa contemplam la Marele Arhitect care a creat si tine toate. Suntem atat de indiferenti incat un seaman de-al nostru ar putea sa isi ucida sau maltrateze sotia sau copii sub ochii nostrii, iar noi sa "admiram spectacolul" indiferenti, scuzandu-ne constiinta cum ca nu e treaba noastra. Egosimul nostru ne-a adus in pragul unei indiferente totale, astfel incat atata timp cat noua ne este bine restul nu mai conteaza, iar daca totusi cumva intram in relationare cu semenii nostrii o facem doar intrand intr-o "competitie" stupida a "valorilor" sau mai bine zis a lucrurilor considerate de valoare (materiala desigur). Dar am deviat cam mult de la subiect, iar despre inumanitatea oamenilor se poate vorbi mult ... din pacate mult prea mult.

Sa revenim la oile noastre ... :D

Poate ... facand o mica gluma... ar trebui sa fie si prietenia ocrotita prin lege ... deoarece pare a fi pe cale de disparitie ... e muribunda, e rastignita, precum a fost si este rastignit prin faptele nostre Intemeietorul ei si Prietenul prin excelenta! El i-a numit, inainte de rastignirea Sa, pe Apostolii Sai, prieteni, pentru ca atunici cunosteau toate cate sunt ale Lui. Un punct interesant. Ii numeste prieteni in adevar abia dupa ce se descopera in toata Slava Sa, pe cat li se putea Apostolilor sa inteleaga. Aceasta ma duce cu gandul la ceea ce a spus filosoful-matematician Pitagora "Prietenia este egalitate armonioasa". Nu poti fi prieten fara sa te descopeti intru totul, fara sa te dezvalui asa cum esti tu, si asta implica si din partea celui care te afla descoperit, sa se descopere si el astfel incat sa se ajunga la armonioasa egalitate. Cand te descoperi cuiva cu toate ale tale nu o faci nici spre lauda, nici ca un gest de slabiciune, ci o faci ca el sa prinda increderea necesara spre a putea sa-si odihneasca sufletul alaturi de al tau. Nu se poate intr-o prietenie sa dea unul mai mult si altul mai putin, pentru ca atunci nu mai este adevarata, se sparge armonia egalitatii. Amandoi trebuie sa isi puna sufletul lor in jocul prieteniei - unde ori pierzi tot ori castigi totul, trebuie sa dea cu aceeasi dragoste tot ce este mai bun si mai frumos in ei. Nu mai aveam prieteni, sau mai degraba oameni care sa stie ce este prietenia, pentru ca azi oamenii nu mai stiu ce e jertfa, sacrificiul. Spune frumos Nicolae Iorga "Iubirea inseamna suferinta si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca". Si nu mai stim sa iubim, pentru ca am iesit din sfera Dragostei Supreme, care este Hristos. El a fost si este Prietenul adevarat, dar este unul care sta in umbra si tacere. Pentru a-L putea asculta trebuie intai sa inveti sa vorbesti mai putin si mai ales sa inveti sa asculti linistea. Pentru asta pustnicii s-au dus in munti, spre a fi alaturi de Hristos, spre a-L putea asculta, spre a-L avea ca prieten pe vecie. Dar cum acest lucru este greu, pentru ca nu toti se invrednicesc de ascultarea tacerii, puteam gasii aceeasi liniste si in oameni, dar trebuie mare grija pentru ca nu toti oamenii sunt odihnitori de suflete. Prietenia azi nu mai exista, sau foarte putin exista, pentru ca ea trebuie facuta in legatura cu Prietenul Suprem, si aceasta se face numai prin credinta!

Nu mai aveam timp de prieteni, nu mai aveam timp sa contemplam natura, dar aveam timp de toate ciudateniile dupa cum spune si Octavian Paler: "Avem timp pentru toate: Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim."

Sa aveam grija sa nu pierdem timpul aiurea si sa pastram legaturile de prietenie, pe cat se poate, cat mai neintinate si cat mai adevarate!

Deci nu trebuie sa ne vaietam prea mult ca nu gasim prieteni adevarati, ne amagim in zadar. Defapt nu ii cautam... e adevarat ca nu mai sunt multi, dar totusi inca mai pot fi aflati... noi suntem cei care cautam pe cei mai smecheri, pe cei mai bestiali (sau mai bestii) fara sa ne dam seama ca acest lucru are o influenta negativa asupra-ne. Fara sa ne dam seama cauatm odihna dar aflam tulburare, betii, batai, violuri, pentru ca noi cautam Linistea acolo unde e balamuc, cautam Lumina in intuneric, cautam Speranta in deznadejde si credinta in cea mai mare si adanca necredinta. Nu-ti vei gasi linistea alaturi de un prieten intr-o discoteca unde decibelii cu saptamanile iti raman in cap si "sange", sau la o bauta unde nimic bun nu se poate vorbi, ci mai rau se poate ajunge chiar la batai sau omor.

Prietenia nu inseamna nici un pahar, nici un fum de tigara sau drog, nici pierderea noptii in discoteci.

Prietenia este alinarea suferintei, este trairea a doua suflete in acealsi trup, dupa cum spune si Aristotel. Prietenia inseamna intelegere, compasiune si mai presus decat toate dragoste. Cine nu iubeste nu poate spune ca este prieten. Prietenia este contopirea vointei si a sufetului dupa cum spune Montaigne si dupa cum parca continua un altul cei doi prieteni sunt uniti ca degetele aceleiasi maini, unindu-se atat de mult incat sa fie una, dar in acelasi timp fara sa se confunde fiinta lor.

Va doresc intai sa fiti oameni, apoi sa fiti prieteni adevarati spre a avea prieteni!

„Mai fericit este a da decât a lua“ (F. Ap. 20, 35).